începând cu hotărârea Curții de Justiție din 13 mai 2014, cererile de dezindexare a articolelor au supraîncărcat „birourile” Google și cele ale autorităților responsabile de protecția vieții private. Protecția „dreptul de a fi uitat“ implică repercusiuni asupra dreptului la libertatea de exprimare și de informare. Problema este foarte delicată deoarece, prin contrapunerea a două drepturi fundamentale – pe de o parte, protecția datelor și, pe de altă parte, dreptul la exprimare – cumpănirea intereselor, care din când în când trebuiesc echilibrate, nu poate fi discreționară, dar trebuie să răspundă unor criterii precise (de exemplu, lipsa de interes public în recepționarea știrilor și nu actualitatea acestora).

datorită utilizării pe scară largă a rețelelor sociale, autoritățile publice au subliniat în repetate rânduri importanța sensibilizării utilizatorilor cu privire la faptul că utilizarea socială, așa cum de multe ori se întâmplă pe Facebook, are impact asupra reputației persoanelor și a relațiilor personale, ducând la o suprapunere între viața reală și viața digitală. În plus, odată introduse, datele scapă de sub controlul persoanelor la care se referă, și împiedicarea diseminării sau obținerea unei eliminări devine aproape imposibilă; de multe ori datele sunt stocate pe serverele companiei care oferă serviciul, care le pot utiliza în scopuri comerciale, în scopuri de marketing și în realizarea de profile. Prin urmare, riscurile care apar nu se limitează la o încălcare a dreptului la confidențialitate, informațiile publicate pot fi, de asemenea, folosite pentru a comite furturi de identitate, de identificare a parolelor sau a altor date de acces.